Școala micilor vedete, prima școală de modelling pentru copii din Constanța

Vine un moment în viață în care postura de angajat nu mai e suficientă, însă transformarea unei idei într-un business adevărat necesită toată energia, pasiunea și răbdarea de care ești capabil. Nimeni nu povestește partea mai puțin plăcută a unei afaceri și deci nici nu e de mirare că multe dintre bussines-urile mici se închid în primii cinci ani. Și atunci ce e de făcut? Simplu…începi plecând de la domeniul tău de expertiză sau transformi în practică o pasiune personală. Exact așa a apărut Școala micilor vedete, prima școală de modelling pentru copii din Constanța. Discutăm în rândurile următoare cu Alexandra Panait, fondatorul școlii în care lucrurile magice se întâmplă.

R- Alexandra, care este povestea ta ?

A – Povestea mea începe în jurul vârstei de 14 ani, atunci când mi-am dat seama că vreau să devin model. Pe atunci, social media nu era atât de dezvoltată și nici nu existau agenții pentru copii. Și mai era o problemă foarte mare. Aveam 1.75 cm dar peste 60 de kg, o siluetă deloc potrivită pentru un viitor model. Așa că m-am ambiționat și într-o perioadă de 3 luni de zile am slăbit peste 15 kg cu dietă și trei ore de sport pe zi. După , am luat la citit rubrica de anunțuri a ziarului local și am aflat de un curs de modelling. Am terminat și cursul însă nimic spectaculos nu se întâmplase. Până când, într-o zi pe drumul spre școală m-a oprit o doamnă în stația de autobuz și m-a întrebat dacă mi-ar plăcea să fac o ședință foto pentru revista Cosmopolitan. Părea o poveste. De acolo a început totul. După shooting m-am înscris în cât de multe agenții de modelling am putut și mereu am refuzat exclusivitatea cu o singură agenție, o propunere și o problemă des întâlnită în această lume. Mi-am făcut curaj și am participat și la primul meu concurs de Miss, un concurs local aici în Constanța, unde nu am avut o experiență plăcută. Am descoperit și partea urâtă a acestui domeniu, oamenii cu rele intenții. În fine, tot răul spre bine, la acel concurs am avut norocul ca în același hotel în care s-a ținut finala pe care am și câștigat-o de altfel, să se afle un scooter de la o agenție din străinătate. Fiind concurenta cu locul I mi-au făcut o ofertă și am acceptat-o.  Așa au început primele colaborări în afara țării. Cu bookul în brațe, alergam și la câte 8 castinguri pe zi. De departe cele mai frumoase dar și cele mai grele experiențe de model au fost Săptămâna modei de la Milano și cea de la Paris. Cele adevărate, nu cele inventate acum de alții. Și încă ceva de care îmi amintesc cu mare plăcere este perioada în care am lucrat pentru SportALM în Austria, brand renumit pentru aparițiile sale în revista Vogue, ca și fitting model, ceea ce însemna că toate hainele lor erau croite după corpul meu. Din păcate atunci nu era mania asta cu postărie pe rețelele de socializare, manie care din fericire te ajută să strângi amintiri. În străinătate alergi singur la castinguri, la evenimente, trebuie să îți faci vorbele cu o grămadă de fotografi să ai și tu o poză la final, agențiile nu se ocupau de aspectul acesta. Pentru o prezentare profi pierdeai o zi întreagă și la final cu tot ce rămâneai erau 2 poze amărâte din backstage, cu telefoanele de atunci, cu ecran mic. Și nici banii nu erau formidabili, agențiile rețineau comisioane mari pentru că exista acel capital de imagine imens. Nu am renunțat inițial nici la ideea de concursuri înainte să plec din țară, în același sezon competițional am reușit să câștig Miss Mamaia, apoi Miss Litoral și în final Miss Constanța. Am refuzat participarea la Miss România pentru că mi-am dat seama de un lucru foarte important pe care acum îl transmit elevelor mele. Aceste premii nu îți aduc mare lucru, sunt doar bucurii de moment și în niciun caz un astfel de premiu nu te face cea mai frumoasă din lume. Miss înseamnă pur și simplu că tu la acel moment ai fost cea mai frumoasă din cele 40 de concurente, în ochii acelor jurați și atât. Mâine poate fi alta în locul tău, frumusețea e subiectivă. Cum nu poți judeca o opera de artă cu un obiectivism total, atunci nici frumusețea nu poate fi judecată decât din perspective subiective.  Deși se spune că în România se află fete foarte frumoase, țara are rezultate extrem de proaste la concursurile internaționale. De multe ori nici nu avem concurente trimise sau acceptate la Miss World sau Miss Universe. Niciodată nu am făcut paradă cu aceste titluri pentru că mi se pare penibil să te mai lauzi cu realizarile de acum mulți ani iar eu sunt un om modest.  Dar nu pot să spun că nu au fost un motiv de bucurie la acea vreme. Aceste premii te bucură, însă nu te fac mai puțin bun sau mai puțin frumos dacă nu le ai. Mai important este să faci ceva remarcabil în prezent. Personal, mi-am dorit să trec la nivelul următor, televiziuanea, și tot așa a apărut Școala micilor vedete, proiectul meu de suflet.

R – Care sunt cele mai mari provocări în modellingul pentru copii?

A – Sunt multe însă cele mai neplacute au ținut de concurența neloială, de oamenii care au stat cu xerox-ul pe spate și încă stau. Apoi mai sunt concepțiile unora despre această lume, oameni care încă mai consideră modellingul ceva superficial.

R – Care este cel mai important sfat pe care îl oferi copiilor ?

  • Îi învăț mereu să fie independenți și asta discut și cu părinții. Nu le arăt doar bazinul cu pește, ci încet încet îi învăț să prindă pește. Astfel singuri știu să își aleagă activitățile, sunt impulsionați să caute singuri evenimete, unde să caute, să fie deschiși la cât mai multe colaborări, să nu depindă niciodată de un singur om. Pentru că eu sunt una singură și nu pot să fiu peste tot. Am văzut manageri care restricționează copiii în multe activități și colaborări, ceea ce mi se pare un gest de un egoism extrem. Cu cât copilul evoluează mai mult, cu atât eu sunt mai fericită că el, elevul meu, apare peste tot și arată lumii întregi ceea ce a învățat la Constanța.

R – Care sunt cele mai mari realizări ale elevilor tăi de până acum?

  • Evident că avem foarte multe highlight-uri pe acest segment și ar fi nedrept să menționez doar o parte, însă detalii despre toată activitatea noastră găsiți pe pagina de facebook Școala micilor vedete. Și atenție, noi suntem școală de modelling, nu agenție de modelling. Aici copilul învăță, nu profesează. În schimb, au parte de momente de practică. Ce cred eu că este cel mai important este faptul că am reușit să le insuflu cu adevărat dragostea pentru podium și pentru genul acesta de activități. Că am niște părinți în echipă de toată nădejdea, care au înțeles că nu e un drum ușor și că performanța e grea indiferent de domeniu. Cât ei vor dori să se afle pe drumul acesta, atât voi sta și eu să îi ajut. Modellingul la această vârstă e un –sport de echipă–.